Povestea unui om uitat.
16.august 1873 U.S.A
,nume Nick Thom, Aceasta este povestea mea. O zi normala,pregatit sa ma duc la
munca si totusi nu era totul la fel, era o zi speciala, Era ziua in care urma
sa fiu promovat ca si capitan in cadrul armatei. Dar a fost defapt cu totul si
cu totul altceva. La 5 minute distanta de casa mea , un lucru teribil sa
intamplat. Un copil a sarit in fata masini mele incercand sa isi recupereze
mingia care sarise pe strada pe care eu conduceam grabit . Eu ca sa il evit am
avut de luat o decizie la secunda, care ma putea costa viata,si totusi am
luat-o rapid pentru a nu pune in pericol viata baietelului. Insa eu nu am fost
atat de norocos Si am intrat intr-un alt vehicul care venea de pe banda opusa …
lovitura frontala. Urmari destul de grave.
Te intrebi ce sa
intamplat?
Si eu !
Iar acum sunt din nou
aici, sunt din nou in viata.Desi nu imi explic nimic din ce sa intamplat, sunt
la fel cum eram acum 138 de ani. De parka nimic din accident nu se
intamplase.Insa exista o mare diferenta, sunt cu totul in alta parte decat
stiam eu ca sunt inainte de tot incidental. Ma plimb pe strazile agglomerate de
mii de oameni ,intr-un oras imens cu cladiri pe care nu mi le puteam imagina
vreodata reale.
Caut insa o speranta
ca pot gasi un raspuns,Opresc o domnisoara si o intreb in ce oras ne afla. Imi
raspunde arrogant si foarte nesigura pe ea cu o privire de uimire .
“New York
Iar poi dispare in agitatia orasului. Nimic nu
mai avea sens. Simteam cum nu imi este locul meu aici, desi era casa mea, tara pe
care am jurat sa o apar, si totusi nu mai exista nimic. Nu am altceva de facut
decat sa astept si sa supravietuiesc inca o zi in locul asta strain fara sa
atrag prea multa atentie.
Dupa 2 ani de zile
sunt tot mai dezamagit de ce vad. Ce sa intamplat cu umanitatea?cu fericirea?Cu
dragul de a trai momente unice in viata ta, fara sa existe monotonie? Tot ce
exista in lumea asta acum e exact total opus de ce cream eu ca e viata. Daca
asta este viitorul ,mie foarte greu sa accept ca nimeni nu face nimic pentru a
opri toata accelerarea asta care ne va duce intr-un final la exterminarea
noastra de pe fata planetei.
DAR. Totusi poate nu
vad eu partea buna a paharului si totusi schimbarea asta are beneficiile ei.
Dupa 20 de ani.
Am trait si am
invatat ca viata nu tine, unde o traiesti. Tine de cum si cu cine iti traiesti
viata. Desi probabil m-i sa oferit o, a doua sansa sa traiesc intr-un alt timp
si alt loc , iar viata mea incepea de la 0 dar mai putin cu 23 de ani mai
putini. Omul se poate adapta la anumite conditi de viata . Se poate daca iti
doresti indeajuns de mult . Totul e posibil atunci cand visezi.
Viata
e mai fericita atunci cand oferi un zambet unei persoane dragi sau unei personae
straina. Niciodata nu stii ce iti poate oferi viata. Acestea sunt unele din cuvintele pe care vii
le pot spune dupa 2 vieti traite . si totusi ce sa intamplat?
