Povestea unui om uitat

                                   

Povestea unui om uitat.

16.august 1873 U.S.A ,nume Nick Thom, Aceasta este povestea mea. O zi normala,pregatit sa ma duc la munca si totusi nu era totul la fel, era o zi speciala, Era ziua in care urma sa fiu promovat ca si capitan in cadrul armatei. Dar a fost defapt cu totul si cu totul altceva. La 5 minute distanta de casa mea , un lucru teribil sa intamplat. Un copil a sarit in fata masini mele incercand sa isi recupereze mingia care sarise pe strada pe care eu conduceam grabit . Eu ca sa il evit am avut de luat o decizie la secunda, care ma putea costa viata,si totusi am luat-o rapid pentru a nu pune in pericol viata baietelului. Insa eu nu am fost atat de norocos Si am intrat intr-un alt vehicul care venea de pe banda opusa … lovitura frontala. Urmari destul de grave.

Te intrebi ce sa intamplat?

Si eu !

Iar acum sunt din nou aici, sunt din nou in viata.Desi nu imi explic nimic din ce sa intamplat, sunt la fel cum eram acum 138 de ani. De parka nimic din accident nu se intamplase.Insa exista o mare diferenta, sunt cu totul in alta parte decat stiam eu ca sunt inainte de tot incidental. Ma plimb pe strazile agglomerate de mii de oameni ,intr-un oras imens cu cladiri pe care nu mi le puteam imagina vreodata reale.

Caut insa o speranta ca pot gasi un raspuns,Opresc o domnisoara si o intreb in ce oras ne afla. Imi raspunde arrogant si foarte nesigura pe ea cu o privire de uimire .

“New York” .  

Iar poi dispare in agitatia orasului. Nimic nu mai avea sens. Simteam cum nu imi este locul meu aici, desi era casa mea, tara pe care am jurat sa o apar, si totusi nu mai exista nimic. Nu am altceva de facut decat sa astept si sa supravietuiesc inca o zi in locul asta strain fara sa atrag prea multa atentie.

Dupa 2 ani de zile sunt tot mai dezamagit de ce vad. Ce sa intamplat cu umanitatea?cu fericirea?Cu dragul de a trai momente unice in viata ta, fara sa existe monotonie? Tot ce exista in lumea asta acum e exact total opus de ce cream eu ca e viata. Daca asta este viitorul ,mie foarte greu sa accept ca nimeni nu face nimic pentru a opri toata accelerarea asta care ne va duce intr-un final la exterminarea noastra de pe fata planetei.

DAR. Totusi poate nu vad eu partea buna a paharului si totusi schimbarea asta are beneficiile ei.

Dupa 20 de ani.

Am trait si am invatat ca viata nu tine, unde o traiesti. Tine de cum si cu cine iti traiesti viata. Desi probabil m-i sa oferit o, a doua sansa sa traiesc intr-un alt timp si alt loc , iar viata mea incepea de la 0 dar mai putin cu 23 de ani mai putini. Omul se poate adapta la anumite conditi de viata . Se poate daca iti doresti indeajuns de mult . Totul e posibil atunci cand visezi.

Viata e mai fericita atunci cand oferi un zambet unei persoane dragi sau unei personae straina. Niciodata nu stii ce iti poate oferi viata.  Acestea sunt unele din cuvintele pe care vii le pot spune dupa 2 vieti traite . si totusi ce sa intamplat?